“Dragule
știu că-ți pare rău, dar e prea târziu pentru regrete! Am eșuat uneori, dar tu
ai greșit când l-ai lăsat pe el să-mi picteze zâmbetul pe buze, sclipirea în privire și emoții în
suflet! Am fost mereu acolo pentru tine,
am trecut peste mine numai să-ți fie bine! Te-ai obișnuit să fiu la capătul
celălalt, să te ascult indiferent de stare! Ai învățat să plângi știind că-ți
voi șterge lacrimile! Dar am pus stop! De azi e timpul să te descurci singur!”
Orice greșeală se iertă pentru că iubești și
nu vrei să rănești! Iubești să-l vezi pe cel de lângă tine fericit, împlinit,
pentru că sunteți un întreg! Dar nu durează o veșnicie pentru că rănile,
durerea, regretul și dezamăgirea desenează o zi! Acea zi când se evaporă esența iubirii! Pentru
că parfumul lui nu e autentic! Vaporii iubirii lui sunt doar abur insipid!
El greșește pentru că ea îl iubește și iartă! E
indiferent și rece, tăcut! Ascultă dar nu înțelege!
Ea îi explică și pleacă zâmbind din nou!
“Scumpule, te-aș mai fi iubit, dar nu mi-ai
dat motive!”
<< Îți mulțumesc că
mi-ai redat libertatea să mă îndrăgostesc din nou!>>
