Și plouă… încet picăturile îmi invadează pielea și gândul.Imaginile prind viață. Desenez cuvinte născute din stropi de ploaie și vise furate. Drumul e lung și-abia mai rezist. E un nou început, dar vreau un sfârșit.
Acum nu atunci… tot ce am e liniște și ploaie în compania suavelor note ale bătrânului tren.
Dar ador ploia… să
simt fiecare picătură ce-mi-atinge corpul și-mi golește gândul.
Sunt doar eu și ea… un
vals multicolor, dar sumbru. Parteneri
pe veci, fără vorbe seci! 
