Roșiatic praf!

E toamnă...
în gând.
în suflet.
în mine.
E toamnă iar, iar tu nu ești.
O altă toamnă rece fără tine, fără noi, fără eternul doi.
Rugina se așterne încet pe frunze, cum s-a depus pe sufletul meu...
Pe trupul tău.

Umezi și goi, copacii așteaptă tăcuți valsul fulgilor ce întârzie să înceapă.
E ropot de voci, gânduri și note peste oraș.
E liniște mută...
la mine în cap,
la tine în suflet,
la noi în casă.

Dincolo de zâmbet...

Mi-e dor și doare. 
Mi-e dor să-ți scriu.
Mi-e dor să-mi scrii.
Mi-e dor să-ți fiu.
Mi-e dor să-mi fii.
Mi-e dor să-ți aud glasul, suflul. surâsul. 
Mi-e dor să vorbim până-n zori de zi. 
Să uităm de lume undeva în lume. 
Mi-e dor să vii și să uiți să pleci.

Mă dor ochii că nu te văd. Mă doare sufletul de dor. Mă dor brațele de atâtea îmbrățișări în gol. Arsurile sufletului refuză vindecarea. Plâng lacrimile și plâng și eu. Pielea suspină după atingerea ta și                                                                         al tău miros misterios. 

Mă doare că nu vii sau reînvii. 

Doar vino...