E liniște...

 

E liniste… o liniște apăsătoare îmbibată cu căldură ce-ți  sufocă simțurile. Scot mâna prin geam și-ating frunzele  ude. Ador atingerea ușor aspră, cu unde catifelate.
Și plouă… încet picăturile îmi invadează pielea și gândul.Imaginile prind viață. Desenez cuvinte născute din stropi de ploaie și vise furate. Drumul e lung și-abia mai rezist. E un nou început, dar vreau un sfârșit.
Acum nu atunci… tot ce am e liniște și ploaie în compania suavelor note ale bătrânului tren.

Dar ador ploia… să simt fiecare picătură ce-mi-atinge corpul și-mi golește gândul. 

 Sunt doar eu și ea… un vals multicolor, dar sumbru.             Parteneri pe veci, fără vorbe seci!