💔

Sunt răni ce nu se vindecă niciodată. Niciodată.

Răni ce ustură de dor. Răni ce plâng la cea mai mică atingere. Răni ce îți ascultă liniștea interioară și se deschid de fiecare dată  când ai ceva de spus, ceva ce lor nu le convine. Pentru că lucrurile nu se întâmplă așa cum ar dori ele. Pentru că rănile știu mai bine decât momentul uitării, adevărul.

Ar fi interesant să asiști la o discuție purtată în grabă sau taină de o rană, veche sau nouă, și pansament. Mă întreb cum de într-un timp atât de scurt se creează o legătură atât de strânsă, lipicioasă. E ceva ce rar găsești la oameni. E pur și simplu chimie! Sau atracție fatală?!

Revenind…

Și sunt răni ce ard. Le știți?! Nici nu le știi locația. Dar le simți. Intens. Sunt ca un glonț ce se plimbă prin corp.