Vibrații pe cord

Îmbrățișează-mă. Strâns. Scurt. Profund. Și nu îmi mai da drumul. Niciodată. Nu vreau să mai trăiesc departe de cuprinderea ta. În brațele tale mă simt vie. Mă simt Eu. Mă simt liniștită. Protejată. Fericită. Iubită. 
Iartă-mi lacrimile...Mă simt acasă. Am fost atât de ocupată să fiu puternică, când sufletul se zbătea să supraviețuiască. Am obosit... E obosit și se simte liber. Nu îți pot explica ce simt în clipele astea, dar e atât de bine. Aș vrea să imortalizez această ultimă îmbrățișare. Pentru eternitate. Pentru zilele în care voi simți că mă prăbușesc. De durere. De prea mult. De prea puțin tu. De dor. Și să mă vindec cu ea. Cu îmbrățișarea ta. Ce o port ca un tatuaj pe trupul meu. E plin de haine, dar îmi e frig. E rece. E gol. E pustiu fără tine. Doar o singură haină îmi ține de cald. Îmbrățișarea ta.
Cuprinde-mă. E ultima mea dorință.