Melancolia buzelor

Ești aici, dar îmi e dor de tine. Te simt, dar vreau mai mult. Aroma ta mă îmbată și mi-aș dori să rămân așa o viață. Lângă tine. Să râd ca un copil, să zâmbesc ca o floare, să valsez ca picăturile de rouă, să fiu mândră ca o petală că sunt a ta și ești al meu. Pe veci. Nu mai vreau nimic. Doar noi. Doi și ale tale buze moi, mincinoase. Și pline de haz. Ce-mi fură atingeri și-mi desenează șoapte pe corp. Și vibrații pe cord. Îmi îmbeți simțurile, îmi ghidezi visele și-mi dai aripi. Să zbor, să sper, să fiu eu. Fericită. 
Te iubesc!